Intr-o zi de 30 noiembrie, in 1979, trupa engleza Pink Floyd lansa opera rock (dublul album) The Wall in Marea Britanie, urmand ca lansarea din Statele Unite sa aiba loc pe 8 decembrie, in acelasi an. Ca si precedentele lor albume, The Wall este un album conceptual. Conceptul a fost inspirat in mare parte de catre turneul de promovare al albumului Animals din 1977, unde, in timpul unui concert, Roger Waters, frustrat de comportamentul publicului, a scuipat in fata un fan care incerca sa se urce pe scena Stadionului Olimpic din Montreal. La finalul aceluiasi concert, tot din cauza atitudinii publicului, chiataristul David Gilmour a refuzat sa revina pe scena pentru a canta ultima piesa. Acest incident l-a facut pe Waters sa compare gardul dintre scena pe care canta formatia si spatiul destinat publicului cu un zid (wall). Compusa aproape in intregime de catre Roger Waters, opera se concentreaza pe personajul "Pink". Bazat in mare parte pe viata personala a lui Waters, Pink traieste experiente neplacute de la o varsta frageda, pierzandu-si tatal in razboi, fiind abuzat de profesori, crescut de o mama obsedata de protectia fiului ei iar mai tarziu inselat de nevasta. Toate acestea duc la izolarea mentala a lui Pink de societate, izolare vazuta ca "Zidul" ("The Wall") dintre el si restul lumii. Pentru turneul de promovare al noului album, Roger Waters se gandea chiar ca garsul care de obicei despartea scena de public sa fie inlocuit cu un zid adevarat. Trei single-uri au fost extrase de pe acest album: "Another Brick in The Wall Part 2"/"One of My Turns" (1979), “Run Like Hell"/"Don't Leave Me Now" (1980) si "Comfortably Numb"/"Hey You" (1980). In 2003, The Wall a fost clasat pe locul 87 in Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilita de revista Rolling Stone.